Pe Aspazia nici Dumnezeu n-a prea ajutat-o in viata. Plecand din saracacioasa Moldova, cu un nume pe care cu greu il inveti, dar greu il si uiti, Aspazia s-a aciuat la Cluj in cautarea unui rost. Cand esti femeie si nu vii dintr-o familie bogata, ai foarte putine sanse sa reusesti sa iesi din turma.
In afara de optiunea de a te marita cat de cat bine si de a pusca trei copii pe care sa-i cresti in bucataria mica si aburinda din Manastur, nu-ti mai ramane decat sa te bazezi pe propriul vagin, oricat de plastic si urat ar suna asta din gura lui Alexa.
Tu stii ca lumea buna si inalta e greu de accesat si iti mai dai si seama ca trebuie sa le fii de folos cumva barbatilor. Noroc ca lumea administratiei si politicii e una complet misogina in ceea ce priveste accesul la marile decizii al femeilor, altfel, Aspazia ar fi ramas o simpla pisi arivista.
Dar Aspazia a reusit si, timp de ani intregi, saptamana de saptamana, si-a facut cate un obiectiv, si-a indeplinit cate o tinta. Aspazia a devenit mai rau decat o curva intriganta. A devenit o placa turnanta pentru toate interesele, pentru toate partidele, oglinda fidela blaturilor politice care au distrus atata vreme Clujul. Caci pedelistul Sorin Apostu era legat de poseta Aspaziei in care se gaseau si interestele lui Remus Lapusan, pesedistul, sef la Uniqa Asigurari. Fiindca de Aspazia aveau nevoie si liberalii care puteau ajunge, prin ea, la borcanul cu miere, detinut, la un moment dat, in integralitatea lui, de pedelisti.
Aspazia, ce nume simplu! N-o sa stim niciodata daca dosarul Apostu a pornit de la cererea americanilor care, spun zvonurile, i-ar fi pus pe masa lui Basescu un dosar prin care demonstrau ca o firma intepata la banii publici din Cluj deverseaza fonduri pentru sustinerea PKK.
Poate a fost mai simplu de atat, poate a fost mai complicat.
Dar arestarea lui Apostu a fost surprinzatoare, macar si din prisma a doua lucruri extrem de importante la acea vreme, pe care voi, cititorii, le-ati trecut prea repede cu vederea.
Primo, Apostu era arestat de DNA Cluj, pedelist fiind, cand premierul Romaniei (clujean) si Presedintele Romaniei erau in functie, puternici si foarte pedelisti.
Secundo. Sorin Apostu, pedelist fiind, a fost arestat cand despre oamenii lui Daniel Morar si inclusiv despre Daniel Morar se spunea ca urasc pesedistii si ca protejeaza pedelistii.
Oricum ar fi fost, dupa arestarea lui Apostu s-a intamplat un lucru straniu in mintile fatarnicilor Clujului.
Cei care-l injurau pe moldoveanul corupt aveau aproape aceeasi repulsie si fata de frantura aia de femeie pe nume Aspazia, pe care au numit-o turnatoare, sifonara, moldoveanca jegoasa, tradatoare. Asa au numit-o, ei, neprihanitii.
Dar va intreb: daca flerul procurorilor DNA nu ar fi depistat subtila vulnerabilitate a Apaziei, o boala grava, pe care au apasat in interogatoriu, si daca Aspazia nu ar fi turnat, ati fi aflat dumneavoastra ca Radu Bica isi ascunde sutele de milioane sub salteaua din garsoniera celor de la Fany sau ca Sorin Apostu ia mita de la pepenari?
Cu Razvan a fost putin altfel, fiindca Razvan era, totusi, de-al locului, si provenea, totusi, dintr-o familie cu o anumita prestanta, tatal sau fiind, la un moment dat, seful Penitenciarului Gherla. Razvan a inceput sa paseasca in viata in cu totul alte circumstante, cunoscandu-l pe Horea Uioreanu acum multi ani, cand era deputat si, cel mai probabil, functia de sef de cabinet al deputatului Uioreanu a fost primul sau job important.
Sub aceste premise trebuie sa-l privim pe Razvan, cred eu, caci cel putin o parte din viata lui a frecat menta cu gratie in slujba unui deputatel ce n-a iesit in evidenta mai niciodata, decat prin bonomie, prin vorba rapida, clipitul din ochi si freamatul mustatii.
El era! Era „Horica”, cel ce ne chema la bere la terasa PNTCD-ului, cand taranistii erau la putere, si care apoi fugea, cand venea nota. Era „Horica” cel ce fura din banii de afise ai Aliantei DA si zambea simpatic zicand: „Asta e! S-au dus!”.
Era „Horica”, cel care a fost toata viata lui un mediocru simpatic si care a surprins pe toata lumea in momentul in care a castigat impotriva lui Alin Tise, mult mai solid ca politician, cu o imagine mult mai buna.
In momentul acela s-a pierdut Uioreanu, cand a uitat sa treaca de la stadiul de „Horica”, deputatelul ce facea mici sperturi in Parlament si baga plicul in buzunar, la stadiul de „domnul Presedinte al Consiliului Judetean”, care avea de gestionat bugete de sute de milioane de euro si destinele a 600.000 de oameni. Atunci a pierdut si Razvan Pop, fiindca a continuat sa-l serveasca pe Uioreanu cu servicii de „colectare spagi, gestiune trafic influenta, creare oportunitati ciordeli”.
Sunt convins ca Razvan Pop, care sta in Floresti pe o strada de rahat, n-a facut niciun ban din spagile colectate pentru Uioreanu, dupa cum sunt convins ca zgarcobul de Uioreanu nu i-a lasat nici macar o data un procent din prada, sa duca la familie. Razvan era un om bun la toate, care contribuia deciziv la bunastarea lui Uioreanu, dar pe care Uioreanu urina cu jet atunci cand trebuia sa si-l asume.
Nu puteti citi toate stenogramele, am facut-o eu, dar daca le-ati citi ati observa un tip foarte aplicat, ce gandeste pe multe paliere, un tip foarte pragmatic si disciplinat, cu o anumita educatie spre cuvantul dat ce trebuie respectat. Ca 90 la suta din activitatile lui Razvan Pop erau pe langa lege sau calare pe lege, la cererea sefului sau, asta e cu totul altceva.
Sigur, aidoma Aspaziei, nici Razvan nu e un erou in povestea noastra, nu ma intelegeti gresit, caci a incalcat legea aidoma Aspaziei. Dar se vede, inclusiv dupa spaga pe care a luat-o de la Fany (cateva mii de lei), ca era mai retinut in a pune mana pe bani si, probabil a facut-o din foame. Va spun, acum ca am citit atatea declaratii si convorbiri, ca, daca voia, i-ar fi putut stoarce pe cei din familia Cadar de multe zeci de mii de euro.
Rigurozitatea cu care isi propunea Pop sa dea socoteala in fata lui Uioreanu despre spagile luate fara sa i se poata reprosa ceva ne deschide o lume a nuantelor din caracterul lui Razvan care, sigur, dupa tot ce s-a intamplat in ultimele doua saptamani, poate fi considerat si el „un tradator, un sifon, un tradator jegos”.
Dar va intreb din nou: daca Elena Botezan nu i-ar fi speculat mica vulnerabilitate importanta – copilul – si daca Razvan nu ar fi acceptat sa toarne, ati mai fi stiut dumneavoastra, clujenii, care e adevaratul nivel al coruptiei? Ati mai fi aflat voi ca intreaga protipendada a business-ului clujean mergea cu tavita cu cash la stapanire?
Si ma gandeam acum, ca orasul pare sa se curete, ce frumos ar fi daca ne-am propune sa-l dam dracului pe Avram Iancu jos de pe soclul ala imbecil si sa turnam o statuie a Coruptiei, ca un reminder clar a ceea ce e a fost Clujul de fapt, ca pe un semn ca nu mai vrem sa ne intoarcem niciodata la aceste vremuri?
Da, stiu ce va ganditi. Ca, la ce politicieni ne conduc acum in Cluj, pana si pentru statuia Coruptiei ar trebui facut un caiet de licitatie.
Dar daca am gasi un sculptor bun, „din partid”?