Razi de-a sula mirarii, Aline, draga. Tu mereu ai fost mai incetuc la umor. Ultima oara cand ai vrut sa fii umorist a fost cand ai vrut sa ii tai la Virgil Ardelean concesiunea de la lac. Mare isprava, ce sa zic! Tot io am reparat-o! Deci, ba, ce se vede in departare ca apune e deceniul nostru de putere. Ne-am cam bagat pusca in el. Am ajuns culdusi la putere: eu eram grasut cu ochelari fara de marca, azi is slab si port Gant; Alinut avea o cravata de matase albastru-politist cu care incerca si el sa isi faca un nume in avocatura, azi construieste blocuri; Daniel era sfios ca o sfoara, astazi rasufla usurat ca si-a cumparat un card prepaid cu liniste si protectie; Adita era la prima nevasta, acum e la a doua si e mai cuminte, dar are dioptriile moralitatii alterate: e sef la urbanism, consilier local, dar face si ansambluri de case. Numai tu, Raducule, numai tu ai ramas acelasi: cand aveam nevoie sa lipesti un afis, erai prezent. Azi, cand nu mai avem nevoie de tine, esti tot prezent. Dar cea mai mare diferenta e ca, la fel ca si acum zece ani, cand nu ne unea nimic, si acum ne uneste nimicul. Mai, voi nu aveti nimic sa imi reprosati?