Cunoasterea anatomiei corpului uman este o necesitate pentru cel ce incearca sa inteleaga aceasta extraordinara masinarie ganditoare si mai ales pentru cel ce cauta o solutie pentru suferinta care-l macina.
Aparatul genital barbatesc este constituit din organe care indeplinesc doua functii esentiale:
– Pe de o parte, este vorba de fabricarea spermatozoizilor si de introducerea lor in aparatul genital feminin, eventual in scopul fertilizarii unui ovul si al perpetuarii speciei.
– Pe de alta parte, ele se ocupa de secretarea hormonilor masculini pentru a asigura diferentierea fizica si psihica masculina si pentru buna functionare a sistemului neuro-endocrin si sexual.
Organele genitale externe
Penisul este alcatuit dintr-o tija formata din trei cilindri de tesut erectil continuti in invelisuri fibroase si acoperite cu piele, unde se afla sinusurile venoase. Perechea superioara de cilindri formeaza corpul cavernos. Corpul spongios, situat dedesubt, contine uretra.
Extremitatea penisului este constituita dintr-o parte umflata, glandul, acoperit de o cuta de piele retractila: preputul. Un preput prea strans poate provoca serioase probleme (fimoza): in acest caz se obisnuieste taierea lui prin interventie chirurgicala sau circumcizia (care se practica si in cadrul unui ritual in religiile mozaica si musulmana). Glandul este partea cea mai bogata in terminatii nervoase senzitive la nivelul coroanei si a atei preputiului (cuta care uneste preputul cu glandul).
Lungimea penisului este variabila: in repaus, este de 9 cm, iar in erectie poate atinge de la 16 la 20 de cm sau chiar mai mult. Aceasta lungime nu are legatura cu virilitatea, nici cu capacitatea de a produce senzatii placute partenerei.
Rolul penisului: el contine uretra, partea terminala comuna celor doua aparate, urinar si reproducator. Este organul care permite, in timpul raportului sexual, introducerea spermei in vaginul femeii.
Scrotul este un sac suspendat sub baza penisului. El contine testiculele, epidimul si o parte din cordonul spermatic. In faza embrionara, testiculul se dezvolta in abdomen si migreaza in scrot, trecand prin canale inghinale cam cu doua luni inainte de nastere, antrenand cu el artere, vene si canale seminale si formand in acest fel cordonul spermatic, acoperit cu un muschi: cremasterul. Canalul inghinal constituie o zona slaba a peretelui abdominal ce favorizeaza aparitia herniei inghinale.
Rolul scrotului: prin pozitia sa exterioara, scrotul serveste la conservarea celulelor spermatice a caror supravietuire necesita o temperatura mai scazuta cu 2 grade decat cea a corpului. In caz de caldura excesiva, scrotul se alungeste. In caz de frig excesiv, cremasterul se retrage, pliind scrotul si ridicand testiculele aproape de corp pentru a le incalzi.
Organele genitale interne
Testiculele (sau gonadele masculine) sunt glande ovoidale de 4-5 cm lungime, situate in interiorul scrotului. La inceputul vietii embrionare sexul este nediferentiat; dupa cateva saptamani testiculele isi afirma masculinitatea. Plecand din cavitatea abdominala, ele coboara prin canalul inghinal in interiorul cordoanelor spermatice pentru a ajunge in scrot putin dupa nastere. Absenta coborarii testiculelor la copil (criptorhidia) necesita o interventie chirurgicala pentru a evita riscul sterilitatii. Ele indeplinesc doua functii:
– Spermatogeneza sau productia de spermatozoizi, gameti masculini numiti si celule reproducatoare. Fiecare testicul contine aproximativ 250 de lobuli formati din 1-4 tuburi sau canale seminifere rulate care fabrica in permanenta spermatozoizii. Aceste canale fine corectoare ii conduc pe tinerii spermatozoizi spre epidium unde isi vor incheia procesul de maturatie. Fiecare testicul contine aproape 1000 de tuburi seminifere a caror lungime totala, daca ar fi puse cap la cap, ar masura o jumatate de kilometru.
– secretia testosteronului, hormone masculinizant sau androgen, cu multiple roluri.
Epididimul este constituit dintr-un canal de un calibru foarte mic (de cativa microni) cu un aspect asemanator intestinelor si atingand 6 m lungime. Se situeaza in partea superioara a testiculului si se leaga de acesta prin mai multe canale seminifere sau epididimare.
Rolul sau: este o cale de trecere pentru spermatozoizi, dupa producerea lor de catre testicul. Volumul sau ii permite sa joace rolul de rezervor pentru spermatozoizi, intre ejaculari. Epididimul produce o parte din lichidul seminal.
Canalul spermatic (sau deferent) este un tub care prelungeste epididimul. Iese din scrot, traverseaza canalul inghinal, protejat de o teaca fibroasa numita cordon spermatic (ce contine vase sanguine, limfatice si nervi) si patrunde in abdomen. De acolo, trece de-a lungul vezicii urinare, se alatura canalului care vine de la vezica seminala si formeaza astfel canalul de ejaculare.
Rolul sau: serveste drept legatura intre testicule si canalul de ejaculare. Este unul dintre locurile de trecere pentru spermatozoizii pe care ii poate inmagazina timp de mai multe saptamani, in absenta raporturilor sexuale. La nivelul sau se practica interventia chirurgicala sterilizanta numita vasectomie.
Canalele de ejaculare: sunt in numar de doua si sunt formate din unirea canalelor deferente si a canalelor iesite din veziculele seminale; ele traverseaza prostate si se varsa in uretra.
Uretra este un canal cam de 20 cm lungime care pleaca din peretele superior al vezicii urinare si se termina la extremitatea penisului. Traverseaza prostata, trece pe sub pubis, de-a lungul penisului si se termina printr-un orificiu numit meat urinar. Rolul sau: situate la extremitatea cailor urinare si genitale, uretra transporta urina si sperma.
Glandele anexe ale aparatului reproducator
Spermatozoizii se scalda intr-un lichid hranitor, lichidul seminal, produs de veziculele seminale, prostata si glandele bulbo-uretrale la un loc.
Veziculele seminale sunt ca niste saculeti alungiti cu forme neregulate si cu umflaturi, situate in partea infero-posterioara a vezicii urinare, in fata rectului si care se varsa in canalul seminal. Cat timp stau in canalul seminal, spermatozoiuzii produc CO2 care aciduleaza lichidul diminuandu-le metabolismul si mobilitatea. Rolul lor: ele secreta 60 % din lichidul spermatic si prostaglandine (substante importante) sub vezica urinara, care regleaza numeroase functii vitale.
Prostata este o glanda situate sub vezica urinara si are o forma alungita. Uretra trece prin mijlocul ei, ceea ce explica numeroasele probleme legate de hipertrofia sa la barbat. Marirea volumului prostatei comprima canalul uretrei, ceea ce antreneaza dificultati la urinare si poate duce la imposibilitate totala de a urina. Prostatectomia inseamna interventia chirurgicala de suprimare a acestei glande, dupa esecul tratamentelor alopatice sau naturiste.
Rolul sau: prostata secreta o substanta alcalina de consistenta vascoasa care reprezinta 20 % din lichidul seminal. In momentul ejacularii, lichidul prostatic alcalin va compensa aciditatea lichidului seminal, va face spermatozoizii mai rezistenti si le va stimula mobilitatea. Alcalinitatea sa ii protejeaza pe spermatozoizi de aciditatea uretrei barbatesti si de cea a vaginului femeiesc.
Glandele Cowper (sau bulbo-uretrale) sunt in numar de doua, situate sub prostata, de grosimea si forma unui mic bob de mazare; ele sunt legate de uretra printr-un canal scurt de 2,5 cm. Rolul lor: se asociaza cu prostata in protectia spermatozoizilor si secreta un lichid alcalin complementar cu lichidul prostatic.