Editorial

Amintiri din România anului 2016. Cum scoatem țiganul din rrom și facem din politician om?

Suntem jecmăniți cu ajutorul prevederilor unui Cod Fiscal făcut de un infractor cu tablouri ascunse prin pereți și cimitire, care a fost promovat în funcție de un alt infractor care a fost premier. A fost promulgat un ne-prezent în treburile țării (un vacanțier), după ce l-a mai trimis o dată la Șparlament să-l revoteze o serie de alți infractori.

Iar noi trebuie să fim cetățeni onești, cu dările plătite la zi. Altfel vin vitejii de la ANAf să ne pună la lista infamiei că avem datorii și ne execută silit pentru 1 leu. În timp ce țiganii, pe care nimeni nu-i caută de conformitatea veniturilor, țin copii în sclavie, legați cu sfoara de tavan și cu lanțul în poiată. Și nimeni nu știe nimic.

Pe noi ne izbesc politicile corecte din plin de unde nu te aștepți. Nici n-a trecut cincinalul de când cei din Academia Română anunțau că vor extirpa cuvântul “țigan” din dicționarul explicativ al limbii române (DEX) pe motiv de jignire la adresa etniei auto-numite rroma. Că țigan” e legat de “țigănie” ca și comportament și apucături – de unde și motivele de defăimare și inferiorizare a mult prea huliților minoritari. La halul acesta de explicații, în curând, până și cuvântul “mamă” devine peiorativ legat de apucătura “curvă”. Iar în ce-i privește pe cei cărora le este adresat cuvântul (cică în dispreț) nu-și modifică comportamentul și nu fac nici un efort pentru a nu-l transforma în “renume”, demersul inițiat de-o serie de ONG-uri care toacă aiurea (și vom vedea mai la vale de ce) banii europeni, acesta va fi inutil. Într-un deceniu sau două, cu toate capitalele europene înțesate de copii obligați să cerșească, cu rețelele de metrou înfundate de acordeoniști și “martiri ai Revoluției române” cu mâna-ntinsă la “silvuplie” și “pliz”, cu periferiile marilor orașe îmbâcsite de șatre de indivizi puțind de ghiuluri și cruci masive din aur, infestați de “merțane” și “chiușasă”, dar fără să poată produce nici o dovadă a agonisirii palatelor cu turnulețe în care se plimbă liber herghelii de cai, până și cuvântul „rrom” va deveni peiorativ (iar invazia de imigranți ilegali degrabă detonanți în numele lui Allah nu va șterge aceste amintiri).

Din păcate, devine peiorativ cuvântul “român” de care s-au lipit rromii de când până și lor le-a fost rușine să mai fie țigani. Tot respectul pentru cei care și-au depășit condiția prin muncă și efort deosebit – nici un respect pentru cei care au ales ca din confortul ONG-urilor și al diverselor “partide” ale rromilor au ales să se murdărească la buzunar și nu în folosul etniei lor. Un cuvânt nu modifică cantitatea de dispreț acumulată în contul comportamentului deviant al indiferent cui, indiferent de rasă și etnie – dacă acest comportament deviant există. Mai bine s-ar fi îngrijit să le facă co-etnicilor educație și să le găsească locuri de muncă, nu să-i buzunărească ca pe ultimul român.

După ani, ca o reparație, că nu cuvântul, ci apucăturile, denigrează, vine Direcția Națională Anticorupție și ne arată într-un dosar cât de țigani cu propriii lor rromi erau reprezentanții acestora de frunte aciuați în Șparlamentul României. I-avem pe ce doi țigani de frunte ai rromilor, Mădălin Voicu și Nicolae Păun, acuzați anul acesta de către procurorii anticorupție de trafic de influență, fals în declarații, deturnare de fonduri, spălare de bani și alte mizilicuri. Dosarul are 19 volume, însumand 4886 de pagini și a fost “analizat” pentru “cititorii” de Antena 3 de chiar acuzatul Mădălin Voicu: procurorii îl scot în față ”ca pe urs”, iar interceptările sunt banale. Adică, defăimare și nimic mai mult. Că vorbitul cu unul, cu altul, să miște din urechi și să facă să fie bine nu încape în DEX-ul lui Mădălin la trafic de influență, ci la o mână spală pe alta și-amândouă pot să stea în buzunare, indiferent de cât de murdari sunt banii.

Acest dosar (ca multe altele) ne arată cât de minunat este să fii politician în România și cum instituțiile statului sunt confundate cu propria persoană – adică cum individul numit în fruntea unei instituții plătite din banii amărâților de contribuabili se identifică atât cu instituția (dai în el, dai în instituție), cât și cu interesul celui care l-a numit.

Fostul șeful Fiscului, Gelu Diaconu, de mânuță cu adjunctul său, au fost și ei acuzați de către procurorii DNA că au comis țigănii fiscale în ajutorul celor doi rromi. Motiv pentru care premierul Dacian Cioloș le-a cerut să-și dea demisia până la clarificarea situației. La care șeful Fiscului a declarat că nu vede care ar fi graba, că “dai în mine, dai în tine, dai în fabrici și uzine”. Cică ANAF era în acea perioadă delicată a lunii în care tot contribuabilul sângerează la cont deschis și numai el i-ar fi putut fi tampon: “ANAF se află în mijlocul unei perioade critice a existenței sale, fiind instituția căreia i se datorează în proporție de peste 70% relaxarea fiscală și stabilitatea macrobugetara a statului român”. Așa că s-a hotărâr să rămână pe poziție până cineva se va hotărî să-l demită. Ceea ce Cioloș a făcut. De atunci, Diaconu a devenit cel mai acerb critic al politicilor fiscale ale statului. ANAFura lor de hoți, cică!

De unde se vede că nu-i neaparat să fii rrom pentru a te purta ca un țigan.

PS: Doamne ferește să mai auzim cuvinte peiorative precum “gipsy”, „gittane”, „gittano”, „cingani”, „zigoener”, „zigeuner”…  Dacă în România li se spune “rromi”, în Franța să li se spună “ffranci” (sau „ggali”), în Italia să li se spună “iitali” (sau “ttalieni”), în Spania “esspi”, în Anglia “mmajestate” (că tot e monarhie constituțională) șamd. Și propun să trecem în DEX la cuvinte peiorative și “sârmă” când ne referim la moldoveni, “boanghenă” și “bozgor” pentru ardeleni, “prazilia” pentru olteni, “mitici” pentru bucureșteni șamd. Și nu în ultimul rând „fraier” pentru noi contribuabilii care cotizăm bani pentru ca paraziții bugetari să se facă că (sic!) au de lucru.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *