PORTRET

Amalia Crișan, mica artistă ce pictează de la 5 ani sentimentele din sufletul ei de copil

Amalia Crișan este o tânără speranță a picturii clujene. Are 13 ani și pictează de la 5. Iubește arta picturală încă de dinainte de a descoperi și a îndrăgi cuvântul. ,,A folosit grafia, linia colorată, înainte de a ști să scrie sau a privit cu atenție imagini, reproduceri de artă, înainte de a avea un vocabular sau cuvinte pentru a exprima cu adevărat”, ne spune profesoara ei, Margareta Catrinu.

În cele câteva zeci de minute, cât am cunoscut-o pe Amalia, aplecată cu tandrețe asupra planșei de desen, am citit în privirea ei un suflet cald și efervescent, de copil bun și emotiv, plin de sentimente și de trăiri, pe care le exprimă atât de bine, și cu pensula, dar și cu penița. Pentru că Amalia este o artistă duală și, chiar dacă a descoperit emoția artistică inițial, așa cum se cuvine, prin imagini, transpune acum și în cuvinte viziunile care îi animă mintea și inima: fiecărei picturi, îi dedică și o poezie sau un text în proză, strâns legate tematic și emoțional de ideea pictată. Amalia e un pictor plenar, atât în culori, cât și în cuvinte.

Picturile ei sunt ca și Amalia: vioaie, expansive, calde, pline de speranță și de exuberanță juvenilă. Imaginile tinerei pictorițe râd și-ți fac cu ochiul zâmbăreț, indiferent că e vorba de pisici, de flori, de oameni, sau de alte animale. 

 

E îndrăgită deja de critica de artă

 

Reputatul critic de artă, Negoiță Lăptoiu, deși e un critic ce ,,nu prea scrie despre noua generație, mai mult despre cei vechi” (după cum mi se destăinuie tatăl Amaliei), i-a văzut lucrările, i-au plăcut, și a acceptat să scrie câteva rânduri, ,,solidar cu autenticul unui promițător destin artistic”: 

,,Printr-un fericit concurs de împrejurări […] m-am trezit martorul unor frenezii cromatice distribuite cu vers și subtilitate, pe proaspete suprafețe picturale. Gestul aparține unei gingașe școlărițe clujene […], care din fragedă copilărie simte nevoia configurării prin culoare a impulsurilor unei trăiri care se minunează de splendorile universului înconjurător. […] E manifestarea unui temperament dezinvolt…”, criticul mai intuind în pictura Amaliei și ,,tranșante stări poetice” sau un ,,pasionant travaliu creativ”.

 

Elevă pe clasa a șasea la Ghibu și cursantă în anul trei la Școala Populară de Arte

 

Amalia Crișan e în prezent elevă pe clasa a șasea la Liceul Teoretic Onisifor Ghibu din Cluj-Napoca și cursantă în anul trei la Școala Populară de Arte. Îmbină cu seriozitate și talent școala cu arta și ,,e în stare să lucreze câteva ceasuri, fără întreruperi, prinsă de gândurile, de imaginarul ei”, după cum povestește Margareta Catrinu, profesoara ei.

,,Tăcută și aplecată spre minuția lucrului cu pensula și culorile”, micuța artistă ridică totuși, timidă, dar entuziastă, cu ochii strălucind de bucurie, privirea din pictura ce ia naștere sub ochii mei, pentru a îmi povesti auspiciile fragedei ei pasiuni:

,,Părinții mei au vrut să mă trimită spre ceva în care să pot să-mi exprim tot ce simt. M-am dus prima dată la balet și apoi am încercat și cu pictura. Am ales pictura, iar apoi am mers și la grafică pentru ca să îmi dezvolt și mai bine cunoștințele spre desen.”

 

Moștenește talentul artistic de la tatăl ei, poet în tinerețe și patron de anticariat la maturitate

 

Tatăl său, patronul unui anticariat frecventat și bine cunoscut de către toți studenții Facultății de Litere, un literat la rândul său, întrerupe șirul vorbelor Amaliei, explicându-mi că a ghidat-o spre artă, fiindcă ,,arta este întotdeauna ceva frumos”. A scris și el poezii în tinerețe și sufletul său ținea morțiș ca fiica sa să devină artistă: ,,Dacă nu a mers la balet, am îndrumat-o spre pictură, datorită unei întâmplări, pentru că am întâlnit-o pe doamna profesoară de pictură, Margareta Catrinu – prima ei profesoară, cu care lucrează de la 5 ani – întâmplător, la o achiziție de carte.”

Amalia a început cu peisaje, flori, apoi a continuat cu animale, păsări, urmând în sfera preocupărilor ei tematice naturile statice, acum ajungând la portret.

Prima expoziție a avut-o la Turnul Croitorilor, în 2010, unde a expus multe peisaje și animale. A fost o expoziție de pasteluri, unde a și vândut două lucrări, care reprezentau un portret de căței, respectiv niște copii care se jucau și mâncau cireșe.

Următoarea expoziție a fost la Casino, în 2013, s-a numit DA-DA. AC (Amalia Crișan), și a fost inspirată de artistul Paul Klee. A expus 56 de lucrări, dintre care, o lucrare, cea mai mare, a fost în memoria istoricului și profesorului Dorin Alicu.

Ultima expunere a avut-o cu ocazia manifestărilor ,,Clujul – orașul comoară”, organizate de Școala Populară de Arte, lucrarea ei fiind expusă nu numai la Cluj, ci și în alte orașe din țară, dar și în Republica Moldova, la Chișinău și Cernăuți.

În perioada 1-15 decembrie, anul acesta, va expune 3 lucrări în vitrina stradală a Hotelului Melody. De asemenea, se află în tratative cu Muzeul Etnografic, unde anul viitor va avea o expoziție de grafică. A expus, de altfel, deja, și la muzeu, o lucrare, în deschiderea expoziției Rembrandt, în vara acestui an.

Cu ocazia celei de-a doua expoziții s-a tipărit și un album, cuprinzând toate lucrările ei, cu o prefață de Negoiță Lăptoiu și Margareta Catrinu.

Lucrările ei au fost apreciate și la concursuri naționale și internaționale: o mențiune și un premiu I la două concursuri desfășurate la Cluj-Napoca și premiul III la concursul internațional ,,Un cântec pentru mama, un cântec pentru copiii Europei”, din 2013.

,,Pictura este singurul mod în care te poți exprima liber, poți să faci orice, nimeni nu te oprește”, îmi spune, cu vioiciune, tânăra artistă, ,,e singurul moment în care mă pot relaxa”.

Pe Amalia o inspiră picturile neorealiste, ,,pentru că îți dau libertate să ghicești ce e acolo și nimeni nu te poate contrazice, fiindcă artistul e artist și poate să gândească orice și la pictura abstractă dacă artistul vede ceva, atunci alt ochi vede altceva și atunci ideile se suprapun și se creează o nouă pictură.”

Ca durată, dacă la un crochiu lucrează 5 minute, realizarea unei picturi sau a unui studiu de grafică durează cam două săptămâni, sau o săptămână, dacă lucrează intens, adică în fiecare zi câte două ore.

 

Amalia pictează și în cuvinte

 

În pauza în care nu desenează sau pictează, Amalia pictează în cuvinte ,,viziunea lucrării”, scriind câte o poezie sau câte o poveste. A început să scrie o carte de proză, care se leagă de a doua sa expoziție: fiecare pictură are câte o povestire, iar o lucrare abstractă poate avea chiar și mai multe viziuni, desenate în cuvinte.

Mulți copii valoroși s-au pierdut, fără să știe măcar vreodată că au avut talent

Tatăl său nu și-a pus niciodată problema costurilor bănești pe care le presupune pasiunea Amaliei, exprimarea sufletului fiind mai presus de grijile materiale, însă, oricum, din vânzarea tablourilor ,,se poate câștiga cât să acopere costurile”.

Puțini sunt părinții care își îndrumă copiii spre artă, dat fiind aspectul material, precaritatea pe care o presupune o viață de artist, însă Amalia a avut noroc de niște părinți care într-adevăr au îndrumat-o și au sprijinit-o, cu dragoste și dăruire: ,,Astăzi, când viața e atât de scumpă și cu atât de multe probleme, mă gândesc câți copii valoroși s-au pierdut, fără să știe măcar vreodată, că au avut talent…”

Cu toate acestea, în Cluj sunt foarte mulți pictori și aflu de la colegii Amaliei că ,,se poate trăi din pictură; nu vă imaginați că se poate trăi în lux, dar trăiești decent – pe artiști nici nu îi interesează luxul, ci starea de spirit”.

 

,,Clujul e cel mai mare oraș din țară în ceea ce privește arta”

 

Amalia, la rândul ei, își dorește luxul unei stări de spirit bogate, artistice, și vrea să devină profesoară de desen, sau arhitectă, în paralel sau în contrapunct cu destinul său de pictoriță:

,,Ca tânăr, dacă ești bun, ai șanse să te impui. Din punctul ăsta de vedere Clujul chiar este un oraș foarte deschis. Clujul e cel mai mare oraș din țară în ceea ce privește arta. Universitatea de Artă din Cluj atrage cei mai mulți studenți din afara țării, nu Bucureștiul sau Iașiul. Orașul nostru e unul propice pentru mediul artistic, cu multe evenimente culturale și cu oameni care susțin arta. În primul rând arta are nevoie de sponsori, de oameni care o iubesc și care investesc în tineri.”

Am investit, așadar, și noi, dragoste și încredere în arta acestei tinere artiste, ce cu siguranță nu va înșela așteptările și va deveni, de ce nu, în viitor, unul dintre reperele cultural-picturale ale acestui oraș, pe care micuța creatoare de frumos îl iubește, din care se inspiră și din care-și trage seva și talentul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *