Afinul (Vaccinium myrtillus) este un arbust inalt de 10-50 cm, foarte ramificat, cu tulpina verde, avand muchii evidente, frunze alterne, ovale, cu varf ascutit si marginea marunt dintata, flori solitare la subsoara frunzelor, corola roz. Creste in zona pasunilor montane, prin locuri stancoase, in zona alpina (2250 m), in locuri umbroase. Fructele sunt negre-albastrui, usor dulci sau acrisoare. Sunt recomandate in toate afectiunile ce implica fragilitatea capilara. Amerindienii credeau ca fructele de afin sau “fructele-stea”au puteri magice, fiind trimise de Marele Spirit in timpuri de foamete pentru a hrani copiii. Atentie: fructele de afin pot fi substituite de impostori cu fructele de bozie (planta otravitoare) sau cu cele de soc.
Povestea lor
Exista doua specii principale de afin, cea salbatica si cea cultivata. Speciile sunt originare din America de Nord si Asia de Est. Multe generatii de amerindieni au adunat afine din padure, fiind primii care le-au conservat si au folosit sucul de afine pentru a-si vopsi hainele. Amerindienii au descoperit ca afinele ajuta la reducerea greturilor din perioada de sarcina, a tusei si durerilor de cap. Frunzele erau folosite pentru a face ceai si se considera ca purifica sangele. Colonistii au invatat sa usuce afinele de la indieni. Sucul de afine a devenit cu timpul o resursa importanta pentru soldatii care luptau in Razboiul Civil, pentru a-i proteja de scorbut.
Utilizarea fructelor de afin este mentionata in herbariul Sfintei Hildegard din Bingen, in secolul al XII-lea. Ea recomanda afinele pentru inducerea menstruatiei. In secolul XVI-lea herbalistul german Hieronymus Bock recomanda afinele pentru calculii vezicali, tulburari hepatice, iar ca sirop in boli respiratorii. In secolul al XVIII-lea, preparate pe baza de afine uscate se utilizau ca tonic astringent in boli diareice, febra tifoida, infectii urinare, cutanate, ale cavitatii bucale, guta, reumatism si scorbut.
In anii ’60 ai secolului trecut, interesul pentru afine a capatat o noua amploare, odata cu descoperirea efectelor asupra microcirculatiei vasculare si acuitatii vizuale.
Compozitie si consum
Proprietatile afinelor se datoreaza in principal antocianozidelor, pigmenti responsabili de culoarea rosie-violeta sau albastra a plantelor. Afinele mai contin taninuri, acizi triterpenici, glucozoide, vitaminele C si B, glucide, pectine.
De la afin se utilizeaza fructele care se culeg in perioada iulie-septembrie si frunzele. Fructele bine coapte, consumate sub forma de jeleuri si marmelade, dar folosite si pentru bauturi (afinate). Cele uscate se pot folosi la decoct: o lingura de fructe uscate si zdrobite la o ceasca de apa, fiarta 5 minute; se strecoara si se beau 2-6 cesti pe zi, caldut. Fructele se pot lasa la macerat 8 ore (peste 1-2 lingurite de fructe se toarna apa fiarat si racita); cantitatea de lichid obtinuta se bea in decursul unei zile.
Actiuni dietoterapeutice
Fructele coapte, consumate proaspete, regleaza scaunele, fac se inceteze fermentatiile intestinale, ajuta la eliminarea gazelor, amelioreaza inflamatiile hemoroidale si restabilesc pofta de mancare.
Decoctul de fructe se foloseste la clatitul gurii, contra faringitelor, stomatitelor, a aftelor, la spalarea eczemelor, in comprese (hemoroizi) si spalaturi (dizenterie).
Preparatele farmaceutice din fructele de afine (Difebonul, de pilda), mareste rezistenta peritilor vasculari, reduce permeabilitatea capilarelor si tonifica sistemul nervos, stimuleaza regenerarea purpuriului retian. Sunt adjuvante indicate in arteripatii, tulburari vasculare, in cazuri de fragilitate vasculara cu tulburari de permeabilitate a capilarelor, insufienta venoasa, iar in oftalmologie – in miopii evolutive si degenerative, in hemeralopie (diminuarea sau pierderea vederii in conditii de iluminare redusa), in cecitate diurna.
Frunzele actioneaza ca hipoglicemiant activ, diuretic si dezinfectant al tubului urinar, antidiareic, antihemoragic. Ele se recomanda in diabet, enterocolite, stari diareice, reumatism, infectii urinare, guta.
Afinele pot avea un rol de protectie impotriva bolilor cardiovasculare, pot stopa cancerul de prostata sensibil la hormoni, pot imbunatati echilibrul, coordonarea si memoria persoanelor care sufera de Alzeheimer.
Secrete de stiut in folosirea lor
Depozitare:
– Afinele proaspete au culoarea albastru-inchis, acoperite cu un strat albicios. Nu se spala inainte de a fi depozitate.
– Verificati sa nu fie fructe moi, stricate sau prafuite.
– Afinele congelate trebuie sa se miste liber in punga. Pentru congelare, se imprastie afinele nespalate pe o coala de hartie de copt, se pun in congelator pana ingheata si apoi se transfera intr-o punga de plastic speciala. Pot fi pastrate cel mult un an.
– Se pastreaza in frigider intre 7-10 zile.
Sugestii de preparare si servire:
– Afinele proaspete se clatesc si se usuca prin tamponare.
– Afinele congelate nu trebuie spalate inainte de a fi consumate. Se lasa sa se decongeleze la temperatura camerei, inainte de a le adauga in retete fara coacere.
– Cand puneti afinele proaspete in aluat, se presara mai intai faina peste ele, pentru a nu se lipi.
– Afinele pot fi puse in salate sau cereale, pot fi mancate ca o gustare sau in placinte cu afine.
– Incercati o salata de afine, cuburi mici de banana sau lebenita si o ligurita de miere.
.ro
Foto: www.sxc.hu