Reportaj

Afacerea din picaturi de sticla pretioasa

Cu siguranta le-ati observat bijuteriile si martisoarele inedite la targurile mestesugarilor din oras. Standul lor e o gradina Zoo in miniatura, unde gasesti de la mamarute si bufnite pana la oi, porci sau pinguini tot felul de animale – toate realizate din sticla pretioasa de murano.

Andreea Tolgyi si Iza Oana se cunosc din copilarie, dar si-au legat prietenia abia in facultate, cand printr-o coincidenta au ajuns sa imparta aceeasi camera de camin. Andreea a terminat Arte Plastice, iar Iza Istoria Artei. “Glass Drops”, asa cum au denumit brandul lor de bijuterii din sticla de murano le incanta pe clujence si nu numai deja de patru ani.

“Andreea a facut un curs in Italia si i-a luat trei ani pana a pus pe picioare atelierul. Investitia e destul de mare, aparatele costa, sticla costa si iti trebuie un pic de sustinere”, spune Iza.

“Cursul a durat zece zile si am invatat cum sa iti faci un atelier, ce ai nevoie, materiale, cam de unde sa ti le procuri”, co completeaza Andreea.

Atelierul fetelor din blocul de garsoniere din Manastur e frumos si primitor. Baghetele de sticla stau asezate pe culori langa masa de lucru, iar bijuteriile terminate sunt etalate in cealalta parte a camerei.

“Sticla e din Italia, nu am gasit furnizori de mai aproape, care sa fie de incredere, adica sa stim sigur ca e chiar cane moretii, sticla de murano. Sticla se cumpara pe culori, vine in baghete lungi de un metru si pretul difera, de la un euro si ceva o bagheta pana la peste 30 de euro”, dezvaluie fetele.

Pentru o margea medie e nevoie de peste 10 centimetri dintr-o bagheta. Pe masa de lucru, intre cele doua flacari in care se fauresc margelele colorate stau cateva recipiente cu ceva ce pare a fi nisip.

“E vermiculita pentru racire. Bila trebuie sa se raceasca treptat, are cam 800 de grade in momentul in care e scoasa din flacara, pana ajunge la temperatura camerei procesul trebuie sa fie treptat. Daca se raceste brusc apar tensiuni in ea si crapa si atunci se pot raci in cuptor sau in fibra ceramica sau vermiculita”, explica artizanele.

Daca pentru Andreea atelierul a fost un vis de demult, in cazul Izei totul a inceput de la o margea.

“Dupa ce si-a facut Andreea atelierul am vrut sa vad cum se face o margea, de acolo a pornit totul”, marturiseste Iza.

“Nu am mai scapat de ea”, rade Andreea.

Cele doua fete se completeaza si se inteleg, creand o atmosfera de invidiat in micul atelier.

“Cel mai bine e sa fii propriul tau sef sau sa lucrezi cu cineva cu care te intelegi bine si nu intr-o relatie de subaltern-patron tensionata. Cand lucrezi pentru tine, lucrezi mult mai mult decat daca lucrezi pentru altcineva, chestia ca lucrezi cand ai chef e un mit, total neadevarat. Ai chef, n-ai chef, cam trebuie sa lucrezi si trebuie sa tragi de tine pentru ca mai ales in domeniul nostru nu-ti permiti sa te rupi foarte mult. Ajungi la o perfectiune a lucrului prin mult-mult exercitiu. Nu e o meserie de la care sa poti sa iti iei vacanta prea mult pentru ca, e ca la desen, daca nu-ti lucrezi mana iti pierzi manualitatea”, spune Iza.

Chiar daca unele luni sunt mai bune, altele mai proaste si nu se pot baza pe un venit lunar fix de fiecare data, fetele spun ca se simt foarte bine cand isi vad creatiile purtate.

“Cel mai fain e sa iti vezi produsele purtate. Cand mergi prin oras, sau printr-un bar si vezi doua-trei-patru fete cu cercei luati de la tine si ele nu stiu, mai vezi cate un inel in autobuz, e foarte-foarte fain”, spun cele doua.

Din noiembrie pana in martie fetele lucreaza intensiv pentru ca este perioada in care numarul comenzilor creste, atat pentru Targul de Craciun, cat, mai ales, pentru Martisor.

“Zilele noastre in atelier sunt faine. Ne facem atmosfera de asa natura incat sa avem un ambient placut in care sa lucram. Ziua ideala e dupa Martisor cand in sfarsit avem bani de sticla”, spun ele.

“Inca nu am ajuns la un nivel la care sa avem un venit fix pe care sa ne putem baza in fiecare luna. In domeniul asta cred ca e imposibil de realizat. Sunt momente in care incasezi, faci bani, dar imparti pentru cheltuieli pentru materiale, pentru taxe…Asta e partea pe care nu o vede lumea in general la artizani. Esti intr-un domeniu unde niciodata nu stii pe ce poti sa te bazezi. Ai luni bune, ai luni proaste…Timp liber ai mai putin decat daca lucrezi de la 9 la 5 intr-un loc…Pe de alta parte e foarte adevarat ca daca vrem intr-o zi sa mergem sa ne plimbam pe deal nu ne opreste nimeni”, recunosc fetele.

Visul lor este sa isi mute atelierul in centrul orasului, unde sa isi deschida si un mic magazin.

“O margica o data prelucrata nu mai poate fi retopita, refacuta…Pe parcurs mai poti retusa, dar dupa ce se raceste nu mai poti face nimic. Pe cele nereusite le strangem pentru o perdea. Visul nostru e sa ne mutam in centru cu atelierul si sa avem si un mic magazin si acolo o sa punem undeva perdeaua din margelele astea”, dezvaluie fetele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *