Adrian Iovan, pilotul care prin profesionalismul lui a salvat 5 vieți, era considerat acum foarte puțini ani un pensionar nesimțit.
În fatidicul an 2010, când sute de mii de români au fost „amputați” la buzunare pentru că se îngrășaseră prea mult, pensia „specială” de 15000 de lei a pilotului Iovan a fost micșorată până la 1900 de lei.
Omul a fost distrus. S-a trezit brusc înglodat în datorii, nu și-a mai putut plăti ratele la bănci și în loc să se bucure de ultimii ani de pensie în tihnă s-a văzut nevoit să muncească pe ruptelea „ciupind” câte un bănuț din curse pe la companii private.
Faceți un exercițiu: Intrați pe Google, scrieți Adrian Iovan pensie nesimțită și veți găsi o mică parte din linșajul mediatic la care a fost supus acesta de către aceeași jurnaliști deontologi care acum își umezesc ipocrit ochii, sfâșiați de durerea pierderii unui mare om.
Știu că românii au memoria scurtă și foarte selectivă de vreme ce le este dor de Ceaușescu, dar ar fi timpul să citiți câteva articole și mai ales comentariile cititorilor care „ștergeau pe jos” cu pilotul Iovan, acuzat că „și-a tras” pensie mare „sugând” sângele poporului. Ca tacâmul să fie complet, Adrian Iovan era acuzat în presă, deloc voalat că este un criminal și că ar fi fost mai bine să se lase omorât de hoțul care intrase în miez de noapte în locuința acestuia.
Iată declarația disperată a lui Adrian Iovan din data de 17 ianuarie 2011: ” Am ajuns la fundul sacului. Nu-i mai pot plăti pensia copilului, iar de fiecare dată când ies cu Albert în oraş şi vrea o jucărie îi spun că statul ne-a luat banii de jucării. Asociaţia Aviatorilor Pensionari, din care fac parte, a dat statul în judecată, pentru că nu este normal ca pensiile să fie influenţate retroactiv. De la 15.000 pe lună am rămas cu 1.900 de lei“, a declarat, pentru „Adevărul de Seară“, Adrian Iovan. De asemenea, pilotul a declarat că intenţionează să intre în greva foamei în faţa sediului Blue Air, care trebuie să-i mai plătească suma de 50.000 de lei (vezi link). Delectați-vă și cu articolul acesta, acesta, acesta si acesta.
In 2011 statul român l-a omorât pentru prima dată pe Adrian Iovan furându-i practic banii din pensia la care contribuise și care însemna o mică recompensă pentru sutele de mii de pasageri pe care i-a condus în siguranță, pe calea aerului, la destinație.
Dacă Adrian Iovan murea de „inimă rea” în urma stresului provocat de diminuarea drastică a veniturilor care îl împiedica să-și întrețină cum se cuvine familia, să zicem în data de 18 ianuarie 2011, ar mai fi purtat Mihai Gâdea tricou cu imaginea acestui pilot în semn de regret și respect pentru cariera lui ireproșabilă în aviație?
Manșa avionului în mâna pilotului Adrian Iovan s-a dovedit a fi la fel de importantă ca bisturiul unui medic care este antrenat în cursa contracronometru pentru salvarea unei vieți.
Adrian Iovan nu putea fi la fel de prețuit de noi toți când a ieșit la pensie?
Trebuia ca acest om să moară pentru ca să ne gândim că fiecare aeronavă adusă la sol în siguranță de-a lungul carierei a însemnat o victorie a vieții asupra morții?
Adrian Iovan a fost ucis a doua oară acum câteva zile de incompetența unor indivizi ajunși în funcție cu complicitatea noastră a tuturor.
Într-un acces de ipocrizie colectivă nu am vrut să vedem, printre lacrimile firești de furie împotriva politicienilor iresponsabili, că lipsa noastră de spirit civic și de interes pentru schimbarea societății ne-a făcut ucigași din culpă alături de liota de nevertebrați care conduc instituțiile statului.
Adrian Iovan a decolat din cauza noastră ca un pensionar NESIMȚIT și acum încercăm să ne spălăm păcatele transformându-l într-un EROU.
Dumnezeu să ne ierte pentru tragedia din munții Apuseni!
Nu știu cum ne va ierta familia Aurei Ion, care știe că îngerul lor plecat să se antreneze pentru a salva viețile altora, a murit cu lacrimile înghețate pe obraji într-o țară în care valoarea unui om este înțeleasă doar după moarte.