“COVID-19 trebuie menţionată pe certificatul de deces drept cauză a decesului pentru toţi oamenii decedaţi pentru care COVID-19 a cauzat sau se presupune că a cauzat sau a contribuit la deces”, spune Institutul Naţional de Sănătate Publică în metodologia de supraveghere a sindromului respirator acut cu noul coronavirus, actualizată la sfârşitul lunii aprilie.
Mai mult, citez: “decesul pacientului confirmat cu boala COVID-19 nu poate fi atribuit unei boli preexistente, cum ar fi cancerele, bolile renale, pulmonare sau cardiovasculare, iar COVID-19 trebuie raportată ca şi cauza a decesului, independent de problemele medicale preexistente care se supectează că au favorizat evoluţia severă a COVID-19”, explică INSP.
Aşa se explică şi de ce, de la debutul epidemiei în ţara noastră şi până acum, peste 86% dintre oamenii infectaţi cu noul coronavirus, care au murit, aveau cel puţin o afecţiune cronică preexistentă.
Practic aflăm că, dacă o persoană a fost muşcată de un şarpe şi a fost dusă de urgenţă la spital, unde a avut neşansa să moară, muşcătura de şarpe a fost considerată comorbiditate la COVID-19 (dacă persoana a fost confirmată două săptămâni mai târziu, sau când i-o fi venit rezultatul testării ca pozitivă la virus). Bineînţeles, înainte de a îngroşa statistica morţilor că “n-au stat în casă”, persoana respectivă a fost amendată că nu a scris că scopul deplasării din declaraţia pe proprie răspundere a fost întâlnirea cu şarpele. Bag seama că alta ar fi fost Istoria Omenirii dacă ispitirea Evei de către Şarpe s-ar fi întâmplat pe vremea unei pandemii… Că Raiul sigur ar fi fost în România, singurul loc de pe Pământ în care cetăţenii se lasă să fie lăsaţi de politicieni în fundul gol şi sunt fericiţi că mănâncă mere.
De câteva zile, se anunţă inundaţii pe mai multe bazine hidrografice din România. Aveţi grijă că şi înecarea, luatul de viitură şi chestiile conexe ale unei inundaţii, se consideră comorbiditate la COVID-19! Ca la medicii ruşi la care „e pericoloso sporgersi” să critici condiţiile proaste din spitale.
Bun, corelaţi ce v-am zis mai sus (inclusiv glumiţele) cu ştirea dată azi de Agerpress, după săpături în istoria recentă a pandemiilor. Citez: „Prima pandemie din era contemporană, această epidemie de gripă A (H3N2), constatată la jumătatea anului 1968 în enclava Hong Kong, a făcut înconjurul planetei într-un an şi jumătate, ucigând în total 1 milion de persoane, din care 50.000 în Statele Unite şi 31.000 în Franţa. (…) „Nu au existat: nici un titlu publicat cu majuscule în ziarele din epocă, nici o măsură guvernamentală, nici măcar o alertă medicală.”
Cu atât mai puţin nu a existat shut down-ul omenirii, punerea pe butuci a întregii economii mondiale.
Cum v-am mai zis: FRICA VINDE. Frica ucide mintea, înainte de a o face o boală, un război, un accident.
Pe măsură ce majoritatea pământenilor din zonele zise “civilizate” se bucură de o viaţă mai lungă, mai sănătoasă, mai dinamică, cu atât campaniile publicitare îi transformă pe aceşti grijulii cu sănătatea lor (oameni cu risc zero), în panicaţi pur şi simplu. Probleme minore sunt descrise ca tulburări extrem de grave, care necesită îngrijiri grabnice. Astfel, timiditatea se transformă în „anxietate socială”, iar tensiunea premenstruală devine „tulburare disforică premenstruală”.
Simplul fapt de a fi expus la un risc patologic devine patologie în sine. Uite aşa, cheltuielile populaţiei cu sănătatea s-au dublat în ultimii zece ani, din cauză că preţurile la medicamente cresc dramatic, dar mai ales pentru că doctorii prescriu din ce în ce mai mult şi mai multe.
Practic, avem aceeaşi maladie cu altă pălărie. Citez dintr-un raport de acum şase ani al Business Insights: “Capacitatea de a crea pieţe pentru boli noi se traduce în cifre de vânzare de miliarde de dolari. Una dintre strategiile cele mai performante este de a schimba modul în care oamenii privesc afecţiunile banale. Ei trebuie convinşi că probleme acceptate până acum ca uşoare disconforturi necesită intervenţia medicului”. Acelaşi raport are o concluzie optimistă pentru viitorul industriei farmaceutice: „Anii care vor veni vor fi martorii creării bolilor năşite de firme”.
Pe ce se bazează vânzarea fricii în domeniul sănătăţii? Pe faptul că este “dificil să trasezi o linie între omul sănătos şi omul bolnav”. “Cu cât se extinde aria de definire a unei patologii, cu atât ea va atinge mai mulţi bolnavi potenţiali. Şi cu atât mai mult vor creşte vânzările de medicamente”.
Şi, uite aşa: prin cerere şi consum, în România, de exemplu, am ajuns să avem mai multe farmacii pe stradă decât cârciumi. Şi oameni închişi în case la cheremul poveştilor guvernanţilor care se bat cap în cap măcar de trei ori într-o zi şi încă o dată seara.
Şi, gata!