Reportaj

8000 de clujeni au plătit ca să vadă trei mizerii la Discoteca ’80. Alphaville au salvat seara, cu un concert extraordinar

Că în Cluj, prind foarte bine artiștii expirați, vedete ale anilor ’80-’90 o știe deja toată lumea, în primul rând organizatorii de concerte de acest fel, care aduc, de câțiva ani încoace, tot felul de trupe și cântăreți în vogă acum 30-40 de ani.

Pe spiritul nostalgic al clujenilor au mizat și organizatorii Discoteca ’80, un eveniment care a avut loc sâmbătă seara, în Sala Polivalentă. Aproximativ 8000 de clujeni s-au adunat ca să vadă și să asculte cele patru nume de pe afiș: Fancy, London Beat, Sandra și Alphaville. Primii trei puteau foarte bine să stea acasă și să lase CD-ul să își facă treaba. Cam tot aia ar fi fost cu sau fără prezența lor pe scenă – un playback rușinos și mizerabil. Dacă tu ca artist știi că nu mai poți duce un concert, stai acasă din respect pentru public, iar tu ca organizator, dacă știi că artistul nu mai e în stare de o prestație onorabilă pe scenă, nu îl mai invita, tot din respect față de public.

Fancy, la cei 71 de ani ai săi, a putut să își încânte fanii cu un amărât de playback și cu câteva dansatoare care au mai animat cât de cât atmosfera. De parcă nu era suficient că a mimat cântatul, Fancy a urcat pe scenă cu o întârziere de aproape 40 de minute.

După Fancy, altă prestație lipsită de respect pentru publicul plătitor de bilet – London Beat. Cel puțin ei au fost mai dinamici decât Fancy și au dansat, chiar au coborât de pe scenă să dea mâna cu cei din primul rând. Atât de mult le-a plăcut celor din sală show-ul London Beat și Fancy încât în pauzele dintre recitaluri au dansat mai mult și mai cu pasiune. Piesele puse de DJ-ul de la pauze au fost mai interesante decât playback-urile.

Sandra a fost al treilea placyback rușinos și jegos. Oamenii erau deja plictisiți și sictiriți, aproape nimeni nu mai dansa, doar din când în când mai aveau o tresărire și o aplaudau pe doamna de pe scenă, care se pare că a fost plătită să se prefacă că cântă (sic!).

Cel mai penibil moment a fost când Sandra și-a încheiat show-ul, s-a retras de pe scenă, dar nimeni din public nu a cerut bis. Imediat a apărut prezentatorul, care a apostrofat publicul de ce nu vrea un bis de la Sandra: “Ați ascultat toate piesele Sandrei? Haideți că mai avem de auzit o piesă. Să o aplaudăm. One, two, three, Sandraaaaa”. Și a mai venit Sandra o dată să mai chinuie lumea cu o melodie de pe CD.

În pauza dinaintea concertului Alphaville mai era o speranță că poate urmează ceva interesant pentru că pe scenă era montat un set de tobe și clape. Și pe sistemul speranța moare ultima, da, Alphaville au salvat seara și au scos rușinea celor trei “vedete”. Au cântat așa cum trebuie să cânte orice artist care se respectă atât pe el, cât și publicul: live, pe bune, cu drag și pasiune.

Aproximativ două ore au cântat Alphaville, au avut hit-urile cu care au ajuns celebri (“Sounds like a melody”, “Forever young”, “Big in Japan”), dar și solo-uri de chitară, de bass, de clape. Publicul a cântat cu ei, a dansat, i-a filmat și s-au aprins luminițe la melodiile lente.

Celor din sală chiar le-a plăcut Alphaville pentru că au cerut bis. Nu a trebuit să vină prezentatorul să ceară el bis. Doar la ultimele două piese, cele de la bis, publicul s-a redus considerabil, ceea ce le-a stricat puțin selfie-ul de final al celor de la Alphaville. Și chiar nu au meritat un selfie cu oameni puțini în sală.

După seara de sâmbătă, organizatorii poate ar trebui să se gândească de două ce expirați mai cheamă la Cluj pentru că publicul tolerează o dată, de două ori prestații penibile ca ale celor trei (Fancy, London Beat, Sandra), dar a treia oară poate nu mai plătesc ca să asculte de pe CD niște artiști ieșiți la pensie. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *